Lucruri importante despre bunătatea lui Dumnezeu

Introducere

Iubiți frați și surori, mulțumim bunului Dumnezeu pentru harul pe care ni l-a dăruit, să putem fi și în după-masa, seara aceasta aici în casa lui Dumnezeu. Consider că e un har să stăm în prezența Domnului pentru că aici în casa Lui conform cuvântului din Psalmul 65 versetul 4 noi putem vedea că Dumnezeu Sfântul ne spune:

Ferice de cel pe care-L alegi Tu și pe care Îl primești înaintea Ta ca să locuiască în curțile Tale. Ne vom sătura de binecuvântarea casei Tale, de sfințenia templului Tău.

Mărit să fie Domnul! Nu-i la întâmplare că suntem aici. Până la urmă e o fericire să fii în casa lui Dumnezeu pentru că aceasta depinde de relația pe care noi o avem cu El, să ne primească înaintea Lui și mai mult decât atât să ne sature de binecuvântarea casei Lui. Aici în casa Lui putem să ne rugăm, putem să cântăm, putem să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu care ne poate revigora sufletele noastre, ne poate sătura sufletul de bunătățile lui.

Și uitați-vă, atunci când privim în cuvântul Scripturii, ne dăm seama că acest lucru de a fi împreună în casa Lui e ceva dulce, e ceva plăcut, cum spune psalmistul în Psalmul 133:

Ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună

Dar de ce, scumpii mei? Uitați-vă că acolo spune Cuvântul Domnului:

E ca untdelemnul de preț care turna pe capul lui. Se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron. se coboară pe marginea veșmintelor lui.

Și ce important este să simțim că peste noi curge undelemnul Duhului Sfânt. Ce important este că acolo unde sunt frații împreună vine roua aceea, care nu face altceva decât ne înviorează ființele noastre. Și simțim iarăși, observați, dă Domnul binecuvântarea, viața pentru veșnicie. De aceea să prețuim astfel de momente și să ne silim să stăm în prezența Domnului. În seara asta a fost citit Psalmul 103, un psalm pe care îl auzim și unii dintre noi știm multe lucruri din el, chiar pe de rost. E unul din psalmii citiți, unul din psalmii cunoscuți, din care se dau îndemnuri în mod deosebit la ceasul de rugăciune, la timpul în care noi stăm în prezența lui Dumnezeu și suntem motivați, vedeți, prin cuvintele acestea să venim înaintea unui Dumnezeu mare, unui Dumnezeu plin de bunătate.

În seara asta, cu ajutorul lui Dumnezeu, mă voi opri la o temă despre bunătatea lui Dumnezeu și o să-mi intitulez mesajul: Lucruri importante despre bunătatea lui Dumnezeu. Lucruri importante despre bunătatea lui Dumnezeu. E adevărat că atunci când vrei să vorbești despre bunătatea lui Dumnezeu, trebuie să te gândești la faptul că aici, în Cartea aceasta, Dumnezeu este descris ca un Dumnezeu bun, ca un Dumnezeu milos, ca un Dumnezeu îndurător. Uitați vă în Psalmul 108 și în versetul 3, Cuvântul lui Dumnezeu, în versetul 4 ne spune:

Căci mare este bunătatea ta și se înalță mai presus de ceruri, iar credincioșia ta până la nori.

Observați aici putem să vedem lucruri despre bunătatea asta a lui Dumnezeu.

Dacă ne uităm bună oară în Psalmul 36, David vorbește de valoarea bunătății lui Dumnezeu. Cât îi ea de scumpă. Și în Psalmul 36 vedeți:

Bunătatea ta, Doamne, ajunge până la ceruri și credincioșia ta până la nori

Iar versetul 5 spune:

Cât de scumpă e bunătatea ta, Dumnezeule, la umbra aripilor tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

Aici putem vedea valoarea bunătății lui Dumnezeu. Observați și în versetul care a fost spus de frați, unde cuvântul lui Dumnezeu ne spune mai departe în versetul acesta 11, care ne vorbește de faptul că Dumnezeu își întinde mai departe bunătatea Lui peste noi. Versetul 10:

Întinde-ți și mai departe bunătatea peste cei ce te cunosc și dreptatea peste cei cu inima neprihănită.

Ei, toate acestea ne fac să privim spre bunătatea lui Dumnezeu ca ceva prețios, ca ceva valoros de care noi ca oameni avem nevoie. Dacă ne uităm în plângerile lui Ieremia în capitolul 3 de la versetul 21, după ce poporul iudeu a fost dus în exil, după ce oamenii aceștia au trecut prin niște suferințe deosebite, să fie plecat din țara ta, să devii rob, omul acesta are un mesaj pentru acești oameni și spune:

Iată ce mai gândesc în inima mea și iată ce mă face să mai trag nădejde. Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit. Îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață și credincioșia Ta este atât de mare.

Parcă toate astea ne fac să cântăm cum avem noi o cântare: Doamne, bunătatea ta îmi cuprinde inima. Nu? Și mă face fericit Domnul meu iubit. Ei, aș vrea în această seară, cu ajutorul lui Dumnezeu, să mă folosesc de trei întrebări. Deja la prima oarecum în introducere am dat câteva răspunsuri. Apoi vor urma încă două întrebări legate de bunătatea lui Dumnezeu. Prima întrebare pe care aș vrea s-o pun în legătură cu bunătatea lui Dumnezeu - un lucru important despre ea.

1. Cum este bunătatea lui Dumnezeu?

a) Mare

Ei, spuneam că psalmiștii au spus că-i mare. Uitați vă în textul pe care l-am citit a fost citit Psalmul 103 versetul 11 spune:

Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât este de mare bunătatea Lui.

De aici putem deduce că bunătatea lui Dumnezeu e mare. Nimeni n-o poate, știu eu, descrie în totalitate. Oricât am încerca să descriem bunătatea lui Dumnezeu, nu vom putea să facem acest lucru îndeajuns. Oricât eu dacă aș sta predici am ținut despre bunătatea lui Dumnezeu de a lungul anilor, aș putea să vă spun multe, dar aș mai putea spune că este un subiect inepuizabil, pentru că Scriptura aceasta, Biblia aceasta, ea ne vorbește despre mărimea bunătății lui Dumnezeu.

b) Valoroasă

Ba, mai mult, uitați-vă, tot în pasajul acesta din Psalmul 103 ni se spune în versetul 8 că:

Domnul e îndurâtor și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate.

Și vedeți dumneavoastră, Dumnezeu e bogat în bunătate. Noi când ne uităm așa la câte cineva și știm să spunem omul ăla e bogat, nu? dacă are mulți bani, dacă are multe case, dacă are mult teren, dacă deține multe proprietăți, noi spunem „E bogat!”.

Nu? Ăsta este cuvântul pe care noi îl spunem. Dar vă rog, rețineți ceva. Toate astea ne fac pe noi să înțelegem că avem de a face cu un Dumnezeu care în relația cu noi, oamenii, este bogat în bunătate, adică e bun. De aceea, apostolul Pavel când se adresa romanilor în capitolul 2 și acolo avem câteva lucruri importante despre bunătatea lui Dumnezeu și versetul 4 ni se spune așa, dar citim și rămânem aici.

Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări.

Deci, vedeți, aici în relația pe care o are Dumnezeu față de oameni, el își arată bunătatea. Iar pe noi, oamenii, ne face să medităm la bunătatea lui Dumnezeu. Ne face să căutăm să vedem cum Dumnezeu își arată bogăția bunătății, bogățiile bunătății sale față de noi, îngăduinței, îndelungilei lui răbdări și până la urmă spune:

Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?

Adică în viața asta de zi cu zi, văzând câte lucruri face Dumnezeu pentru noi, văzând modul în care El își arată bunătatea față de noi, noi ce atitudine luăm? Rămânem pasivi?

c) Necesară omului în fiecare zi

Sunt oameni care se bucură de sănătate. Asta nu se datorează lor, că dețin anumite lucruri, că au parte aici în viața asta de zi cu zi, de anumite lucruri pe care le-au primit. Nu, până la urmă nimic nu avem noi fără să fi primit, nu? Ei, când vezi tu toate astea, ar trebui să te întorci spre Dumnezeu, că pocăință înseamnă întoarcere spre Dumnezeu, să poți să recunoști că aceasta nu se datorează capacităților tale, nu se datorează faptului că tu ești cineva, cum e o vorbă, undeva într o regiune a țării, “eu mi-s cineva”, nu! Acestea se datorează în exclusivitate lui Dumnezeu care e bogat în bunătate și care ne oferă bunătatea lui ca noi, oamenii, să putem înțelege că El cu adevărat e bun față de noi, că bunătatea lui e valoroasă, e scumpă, că bunătatea lui e mare și că noi avem nevoie de ea în fiecare dimineață. De aceea spune psalmistul:

Satură-ne Doamne în fiecare dimineață de bunătatea ta.

Sau versetul 10 pe care l-am citit din Psalmul 36.

Întinde ți mai departe bunătatea peste cei ce te cunosc.

Slăvit să fie Domnul! Ăst-i primul lucru. Întrebarea pe care acum eu aș vrea s o pun fiecăruia dintre noi: Recunoaștem că bunătatea lui Dumnezeu e mare față de noi? Recunoaștem că Dumnezeu e bogat în bunătate și că în bogăția bunătății lui, vedeți, el ne arată și ne oferă atâtea lucruri de care noi beneficiem. Numai un om care se întoarce la Dumnezeu cu pocăință va putea să vadă aceste lucruri. Iar dacă nu, uitați-vă în Romani capitolul 2, de unde am citit următorul verset 5 spune unor astfel de oameni care nu vor, vedeți, să se conformeze sau dacă vreți, să se întoarcă cu pocăință, spune:

Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie.

spune

pentru ziua mâniei și arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu.

Mă rog Domnului să ne ajute să putem fi niște oameni care să nu disprețuim bunătatea lui Dumnezeu, ci să răspundem cu pocăință. Amin.

A doua întrebare pe care aș vrea s-o pun în seara aceasta, dacă am văzut în primul rând cum e bunătatea lui Dumnezeu și cum am zis, nu voi putea îndeajuns s-o descriu, dar vreau să merg de aici pe textul pe care îl avem în Psalmul 103 și să vedem a doua întrebare legată de bunătatea lui Dumnezeu.

2. Cum se manifestă bunătatea lui Dumnezeu?

Observați că aici, rămânând pe text, în versetul 4, el ne spune așa:

El te încununează cu bunătate.

Observați,„el te încununează cu bunătate”. Și când ne gândim la lucrurile acestea, că Dumnezeu ne încununează cu bunătate, ne dăm seama că Dumnezeu în bunătatea lui ne oferă lucruri deosebite de care noi avem nevoie, prin care existăm.

a) Umplând pământul - Prin lucrurile pe care ni le oferă zilnic

Dacă ne uităm la Psalmul 33, versetul 5, uitați vă, vă rog, acolo spune:

El iubește dreptatea și neprihănirea și bunătatea Domnului umple pământul

Ei, vedeți, manifestarea bunătății lui Dumnezeu e deosebită. Ea umple pământul. Adică oamenii din toate locurile, ei pot s-o vadă. Uitați, vă dau un exemplu din predica pe care o ține apostolul Pavel la Listra și punem capitolul 14. Toți știți de acea întâmplare când este vindecat ologul din Listra. După ce este vindecat, acei oameni au zis:

S-a coborât între noi Jupiter și Mercur

Adică zeitățile cărora ei se închinau și au vrut să le aducă jertfe. Au adus tauri acolo, cununi și câte, nu? - Să facă ceva deosebit. Însă apostolul oprește. Apostolii opresc și Pavel și Barnaba n-au vrut să facă să li se aducă lor jertfe și le spune:

oamenilor de ce faceți lucrul acesta? Și noi suntem oameni din de aceeași fire cu voi. Noi vă aducem o veste bună ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ele.

Și acum auziți acest Dumnezeu cum își manifestă bunătatea față de oameni, umplând pământul față de toți oamenii. Și auziți, le spune:

El în veacurile trecute a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor. Măcar că drept vorbind, nu s a lăsat fără mărturiei, întrucât v a făcut bine, v a trimis ploi din cer și timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug și v-a umplut inimile de bucurie.

Ei, privind la toate astea. Observați? Să-ți ofere Dumnezeu în bunătatea lui astfel de lucruri.

V-a făcut bine, adică v-a trimis ploi din cer, timpuri roditoare, v-a dat hrană din belșug și v-a umplut inimile de bucurie.

Dacă eu v-aș întreba: ați primit aceste lucruri din partea lui Dumnezeu? Ați avut parte? Aveți parte de ele? Recunoaștem că se datorează Lui? Și dacă aș întreba, e bun Dumnezeu? Ne oferă lucruri deosebite. Uitați-vă cum se manifestă bunătatea Lui.

Dacă ne-am duce bună oară în Psalmul 65 și am citi acolo de la cred că versetul 10 câteva lucruri și uitați-vă cât de clar spune aici psalmistul. Dar hai să citim chiar de la versetul 9.

Tu cercetezi pământul și-i dai belșug. Îl umpli de bogăție și de râuri dumnezeiești pline cu apă. Tu le dai grău pe care iată cum îl faci să rodească. Îi uzbrazdele, îi sfărâm bulgării, îi înmoi cu ploaia ș-i binecuvântezi răsadul. Încununezi anul cu bunătățile tale și pașii tăi varsă belșugul.

Observați, te încununează cu bunătățile lui. Așa spune aici psalmistul în Psalmul 103.

El te încununează cu bunătate. Tu încununezi anul cu bunătățile tale și pașii tăi varsă belșugul. Câmpiile pustiului sunt adăpate și dealurile sunt încinse cu veselie. Pășunile se acoperă de oi și vâile se îmbracă cu grâu. Toate strigă de bucurie și cântă.

Ei, astfel se manifestă bunătatea lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu spune acolo: Te încununează, ne încununează cu bunătate, adică ne oferă lucrurile necesare vieții, ne dă atâtea lucruri de care noi avem nevoie.

b) Ne mântuiește

Dar dacă merg un pas mai departe și nu privim doar la lucrurile acestea materiale, pentru că noi trăim într o lume materialistă, vrând nevrând, ne raportăm la astfel de lucruri, să ai o mâncare bună, să ai o casă bună, să ai parte de odihnă bună și câte altele. Și oamenii, vedeți, când se vorbește despre o țară, se vorbește de nivelul de trai, cât e de ridicat nivelul de trai și oamenii vor să trăiască într-o țară unde nivelul de trai este ridicat, unde oamenii beneficiază de multe, multe lucruri din astea materiale și Dumnezeu în bunătatea Lui oferă oamenilor astfel de lucruri. Însă, când mă uit la manifestarea bunătății lui Dumnezeu, eu mă uit la ceva ce depășește lucrurile astea de natură materială, lucruri de care are nevoie omul în mod deosebit, că el nu e numai materie, nu e doar trup.

Omul are un suflet și sufletul ăsta, el nu poate fi săturat cu lucruri din astea materiale. În el, cum spunea un filozof, matematician, fizician, cum vreți, Blaise Pascal, într-o împrejurare că în om există un gol de forma și dimensiunile lui Dumnezeu și că acest gol nu poate fi umplut cu toate aceste lucruri, cu toate comorile lumii, că oricât de bogat ar fi omul, oricât de multe lucruri ar deține, într o zi el pleacă din lumea asta și singurul care poate să umple golul din ființa omului, ceva care are forma și dimensiunile lui Dumnezeu este Unul, numele lui e Isus Hristos. Slăvit să fie El! Și uitați vă golul ăsta cum poate fi umplut. Îs lucruri din astea de natură spirituală. La un moment dat spunea fratele Oros că ne mărturisim, venim înaintea lui Dumnezeu să ne ierte păcatele, nu? Să avem rezolvată problema asta. Și în Psalmul 103, la un moment dat, în versetul 3 ni se spune:

El îți iartă toate fărădelegile tale. El îți izbăvește viața din groapă, te vindecă

și așa mai departe. Ei, vedeți aceste lucruri, iertarea de fărădelegi, iertarea de păcate nu este un rezultat al, știu eu, unor lucruri pe care noi le deținem, nu a meritelor pe care le putem avea, ci el se datorează bunătății lui Dumnezeu. Și haideți să vă argumentez prin versete biblice în Tit capitolul 3 de la versetul 3. Și aici apostolul Pavel ne duce, vedeți, ne duce la trecut și în cuvântul acesta spune și vouă Psalmul Tit 3 cu 3. Da.

Și voi erați altădată fără minte,

spune acolo, nu?

Rătăciți, neascultători, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pismă, vredniciți să fim urâți și urându ne unii pe alții.

Dar ce ziceți? Lăsați aici la trecut. Uitați vă câte lucruri din astea n au fost în viața noastră. Dacă ele sunt și acum, e o problemă mare. E o problemă mare dacă omul care, dacă vreți, a ajuns să vadă în viața lui manifestarea bunătății lui Dumnezeu, având iertate păcatele, nu fărădelegele, scăpat, este ceva deosebit.

Aici Pavel spune: „Și voi erați altădată, aveați aceste lucruri.“ Dar uitați în versetul 4 ce spune:

Dar când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru și dragostea lui de oameni

vedeți când Dumnezeu își manifestă bunătatea în viața unui om, uitați-vă ce face: Mântuiește.

El ne a mântuit nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci prin îndurarea lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt pe care L-a vărsat,

spune următorul verset,

din belșug peste noi.

Observați versetul 6, lăsați-l. Da. L-a vărsat din belșug peste noi prin harul Lui. Observați, adică se datorează lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru. Când ne uităm la versetul acesta, el ne spune ceva mult. Să fii socotit, neprihănit prin harul Lui și să ai nădejdea moștenirii vieții veșnice. Așa spune aici apostolul Pavel lui Tit.

Recitesc versetul 6,

pe care L-a vărsat din belșug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru.

E ceva deosebit… Ei, vedeți, aici poți vedea manifestarea bunătății lui Dumnezeu. Aici poți să vezi modul în care Dumnezeu își manifestă bunătatea față de noi. Răspunzând la această a doua întrebare: Cum se manifestă bunătatea lui Dumnezeu? Prin lucrurile pe care ni le oferă în viața asta de zi cu zi, cum ați văzut, de ploaie, de hrană, nu umple viața de bucurie și omul este răspunzător de ce face cu această bunătate a lui Dumnezeu. Iar mai presus de toate astea, nu? Ei, vedeți, Dumnezeu iartă fărădelegile. Dumnezeu iartă păcatele noastre, ne mântuiește, ne înnoiește viețile. Și toate astea ne fac pe fiecare dintre noi să avem inimile pline de bucurie și să-I mulțumim pentru că ne a mântuit, pentru că ne a salvat. Câte n-ar vrea să dea oamenii pentru păcatele lor? Ar da bani grei, s-ar supune la tot felul de cazne, nu? ar fi gata să meargă în pe genunchi, să meargă, știu eu, în coate, nu? Numai și numai să obțină iertarea păcatelor, câți nu străbat drumuri lungi s-o poată primi. Însă Dumnezeu în bunătatea Lui o oferă celor care Îl caută și care văd că în bunătatea lui Dumnezeu e gata să ne mântuiască. Slăvit să-I fie Numele!

c) Ne poartă de grijă chiar și la bătrânețe

Și când mai vedem încă ceva aici în manifestarea bunătății lui Dumnezeu, vedem faptul că El vindecă bolile. Versetul 3.

Izbăvește viața din groapă, te încununează cu bunătate

și apoi spune în versetul 5:

Îți satură de bunătăți bătrânețea.

Adică Dumnezeu pe ai Lui nu-i lasă nici la bătrânețe. Sunt oameni care la bătrânețe ajung deznădăjduiți. Sunt oameni care la bătrânețe nu mai știu ce să facă. Unii apelează, cum se întâmplă în unele țări, chiar și la eutanasie, că nu mai rezistă, nu mai pot să treacă peste anumite situații.

Însă, vedeți, când un om are o relație cu Dumnezeu, când un om e mântuit, când e un om salvat, nu e eliberat de fărădelegi, Dumnezeu îi poartă de grijă și are în vedere chiar și bătrânețea lui. Chiar dacă spun unii: “A, păi vezi că bătrânii, nu mai contează.” Și e adevărat că trăim într-o lume în care ajung unii bătrâni cărora nu le mai pasă nimănui de ei. Da, nu le mai pasă. Însă Dumnezeu, vedeți, conform cuvântului Scripturii, Lui îi pasă de oamenii în vârstă și în bunătatea lui El are grijă de ei, nu-i lasă, nu-i părăsește. Atât de mult îmi plac cuvintele acestea din Isaia, capitolul 46 de la versetul 3 spune:

Ascultați-mă, casa lui Iacov și toată rămâșița casei lui Israel. Voi pe care v-am luat în spinare de la obărâșia voastră, pe care v-am purtat pe umăr de la nașterea voastră, până la bătrânețea voastră Eu voi fi același. Până la căruntețea voastră vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc.

Dar vă întreb acuma, e bun Domnul? E importantă bunătatea lui Dumnezeu pentru noi? Pentru că observați cum se manifestă ea în viața noastră de zi cu zi, în bunătatea Lui, Dumnezeu ne oferă lucruri necesare vieții. Dumnezeu în bunătatea lui iartă fărădelegi. Ne vindecă de boli și are grijă de noi și la bătrânețe. Când spun unii, cum ziceam mai înainte, nimănui nu-i pasă de mine, însă e Cineva căruia Îi pasă. Acesta este Dumnezeu care își manifestă bunătatea Lui peste oamenii care au o relație cu El. Domnul să ne ajute! Dacă vă întreb: Ați experimentat manifestarea bunătății lui Dumnezeu în viața dumneavoastră? V-a făcut bine? V-a iertat păcatele, fărădelegile, nu? Cei care sunteți mai în vârstă, vedeți manifestarea bunătății lui. Slavă Domnului! Dar acuma mergem la o altă întrebare, a treia.

Întrebarea a treia pe care vreau s-o v-o pun după ce am văzut prima. Cum este bunătatea lui Dumnezeu? În al doilea rând, cum se manifestă bunătatea lui Dumnezeu? În al treilea rând, întrebarea pe care o pun este:

3. Pentru cine este păstrată bunătatea lui Dumnezeu?

De două ori în textul ăsta apar aceste cuvinte. Versetul 11:

Cât sunt de sus cerurile față de pământ? Atât este de mare bunătatea lui pentru cei ce se tem de el.

Uitați-vă versetul 17:

Dar bunătatea Domnului ține în veci pentru cei ce se tem de el.

Până acum am văzut cum e bunătatea lui Dumnezeu. Am văzut cum se manifestă bunătatea lui Dumnezeu. Dar haideți în al treilea rând să vedem: Pentru cine păstrează Dumnezeu bunătatea Lui? Pentru că s-ar putea la un moment dat și se plâng unii oameni, apăi uite unde sunt stresați, debusolați, deznădăjuiți și zic: „Mă, eu l-am primit pe Domnul, eu am făcut ceva, am avut o zi de întâlnire cu el, dar ajunge la un moment dat omul și începe să se gândească. Nu mai am pace, nu mai am liniște, nu mai simt acea prezență a lui Dumnezeu în viața mea, nu mai văd bunătatea lui Dumnezeu manifestându-se în viața mea.” Și omul rămâne cu întrebări. Ei, vedeți, până aici noi am văzut partea lui Dumnezeu pe care o are el față în ce privește bunătatea lui Dumnezeu. Dar a treia întrebare este o întrebare provocatoare. Pentru cine păstrează Dumnezeu bunătatea lui?

a) Pentru cei ce se tem de El

Și răspunsul pe care noi îl vedem aici, mai întâi de toate este pentru cei ce se tem de El. Am vorbit cu câteva joi înainte despre teama de Dumnezeu. Știți cât de importantă e? Dacă vă aduceți aminte, spuneam că teama lui Dumnezeu, teama de Dumnezeu, e o datorie pe care o are omul față de Dumnezeu. În Eclesiastul 12:13 noi citim acolo:

Să ascultăm, dar încheierea tuturor învățăturilor. Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.

Teama este foarte importantă. Adică teama asta ne face să putem să trăim în așa fel încât oriunde ne ducem, ori în ce loc ne găsim, să avem acea teamă de El, de Stăpânul, îndepărtându-ne de orice lucru rău și căutând să facem voia lui Dumnezeu. Dădeam exemplul acesta al lui Iov. Un om impresionant, o viață trăită de acest om care ne inspiră pe fiecare dintre noi să putem trăi în modul ăsta. Uitați vă la Iov, două versete citim. Iov 1:1 și apoi versetul 8:

Era în țara Uț un om care se temea, se numea Iov. Ea și omul acesta era fără prihană și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău.

Uitați vă versetul 8:

Domnul a zis Satanei: Ai văzut pe robul meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. E un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.

Ei, pentru astfel de oameni, bunătatea lui Dumnezeu ține în veci. Aduceți vă aminte prin ce a trecut Iov la un moment dat, nu? Când tăvălugul acela al încercărilor a trecut peste el, când au venit acele furtuni, vânturi năpraznice care au bătut asupra lui și în ciuda greutăților, în ciuda problemelor cu care s-a confruntat acest om, el rezistă. Și ba mai mult decât atât, îl vedem pe Iov la finalul cărții, binecuvântat de Dumnezeu și că bunătatea lui Dumnezeu a fost peste el. Pentru că acest om, indiferent de greutățile cu care s-a confruntat, el a rămas, el a rămas cu fruntea ridicată, înălțându-și privirile spre Dumnezeu. Chiar și când soția lui îl îndemna, bleastămă-L pe Dumnezeu. El a zis: „Domnul a dat, Domnul a luat. El să fie binecuvântat!” și omul ăsta a înțeles: Să primim numai binele? Deci el a putut să vadă că și încercările din viața lui au fost, dacă vreți, niște lecții, niște teste prin care Dumnezeu a vrut să vadă ce face el în astfel de situații.

Și în toate acestea, el a rămas cu teama aceea de Dumnezeu. Dacă ne uităm în Luca, la Evanghelia după Luca la capitolul 2 versetul 5, observați omul care rămâne până la bătrânețe, da? Cu o așteptare deosebită despre Simeon. Citim acolo la Luca 2:25 următoarele versete:

Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel și Duhul Sfânt era peste el.

Și apoi știți foarte bine episodul acela când el vede pruncul Isus în brațe și atâta de bucuros, nu? Și-L laudă pe Dumnezeu spunând:

Ochii mei au văzut mântuirea ta. Acum slobozește în pace pe robul Tău, căci ochii mei au văzut mântuirea Ta.

Este ceva deosebit. Observați pentru acei oameni care duc o viață ca și Simeon, uitați vă acolo versetul 25, era cu frica sau cu teama lui Dumnezeu.

Acest om, indiferent de situațiile cu care s-a confruntat, el ajunge la o vârstă înaintată. Dar ceea ce caracterizează viața lui ca Dumnezeu să-și întindă bunătatea lui peste el: era cu frica lui Dumnezeu. Doamne ajută-ne! În diferite situații cu care noi ne confruntăm, vedeți, avem de dus diferite lupte în viața asta de zi cu zi. Suntem supuși diferitelor ispite. Diavolul la fiecare cotitură a drumului pregătește câte un atentat, dacă vreți, la credincioșia noastră. Ce facem noi în astfel de situații? Cum ne purtăm? Nu trăim într-o lume în care suntem zilnic asaltați de fel și fel de ispite, fel și fel de lucruri, cum zicea cineva, plastic: Diavolul ca și cu o tavă de prăjituri vine în fața noastră să ne supună la fel și fel de lucruri care pot părea dulci, care pot părea așa cum a văzut și Eva, zice când a văzut pomul era plăcut la privit, nu?

Apoi l-a luat, l-a mâncat, nu? și așa mai departe. Atâtea lucruri sunt. Însă, vedeți, când omul trăiește cu frica asta de Dumnezeu, el nu și va permite orice. Nu va trăi oricum, ci va căuta în fiecare situație să facă voia lui Dumnezeu. Frica asta de Dumnezeu este atât de importantă, nu? Ca Dumnezeu să-Și păstreze bunătatea față de noi. În Psalmul 31 versetul 19, de asemenea, acest lucru este prezentat aici de psalmistul David și spune:

O, cât de mare este bunătatea ta, pe care o păstrezi

pentru ce?

pentru cei ce se tem de tine și pe care o arăți celor ce se încred în tine în fața fiilor oamenilor.

Domnul să ne ajute! Tineri dragi care sunteți aici, oamenii ajunși la maturitate și celor care sunteți mai în vârstă, dacă este ceva important ca Dumnezeu să păstreze bunătatea față de noi, este să ne temem de el în orice situație. Nu că te vede cineva, sunt unii, mă, numai să nu mă vadă. Și apoi câte un păhărel, alt câte o țigară, mă. N-a văzut nimeni. Altul câte o bericică, altul câte, eu știu… Își permite așa. Nu știe soția, nu știe soțul. Pot să mi permit să fac una, să fac alta? Ascultați-mă bine. Asta înseamnă că omul n-are frică de Dumnezeu. Asta înseamnă că omul își permite anumite lucruri neînțelegând cum spune Ieremia în capitolul 23, versetul 23 și 24. Acolo Ieremia încerca să arate acestor oameni că Dumnezeu este peste tot.

Sunt eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, și nu sunt eu și un Dumnezeu de departe.

Tot Versetul următor spune:

Poate cineva să stea într un anumit loc ascuns, fără să-L văd eu, zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile și pământul, zice Domnul.

Ei, vedeți, când omul înțelege lucrul ăsta, înseamnă că într adevăr el are teamă de Dumnezeu și caută să trăiască după voia lui Dumnezeu. Iar bunătatea lui Dumnezeu este peste el, e păstrată pentru el. Apoi, tot în Psalmul 103, uitați vă aici, am pus întrebarea: Pentru cine-i păstrată bunătatea lui Dumnezeu? Versetul 17:

Dar bunătatea Domnului ține în veci pentru cei ce se tem de el și îndurarea lui pentru copiii copiilor lor.

b) Pentru cei ce păzesc legământul Lui

Iar versetul 18 spune așa:

Pentru cei ce păzesc legământul lui.

Observați? Pentru cei ce păzesc legământul. Noi de foarte multe ori vorbim de legămintele astea ș-s multe legăminte, dar în mod deosebit, dacă vă întreb eu de legământ, de ce legământ vă aduceți aminte cel mai mult? Cum mai numim noi botezul? Zice: Am făcut legământ cu Dumnezeu! Până când? întreabă. Ați auzit până unul pe aici să zică până, știu eu, peste 10 ani? Eu pe toți am auzit: „Până la moarte!” zi, unul „Până în veșnicie!”, nu? „Toată viața!”. Și-i frumos și vai, Doamne câți am botezat aici și câți au declarat. Dar știți care-i cea mai mare durere eu pe care am? Că nu toți păzesc legământul Lui, că nu toți duc legământul ăsta până la capăt.

Spunea Dorz într o poezie de a lui unde la un moment dat el spune așa:

Biruitori, eroi și vrednici sunt acei ce neclintit duc legământul până la jertfă și luptă până la sfârșit.

Observați? Ei, pentru astfel de oameni bunătatea lui Dumnezeu rămâne în veci. Cum stăm noi cu legământul pe care l-am făcut cu Dumnezeu? Cum stă? Îl ținem? Păzim legământul acesta? O, ce se cântă și acuma când a fost botezul:

M-am hotărât să-L urmez pe Isus și înapoi și înapoi eu nu voi da. Înainte Isus, în urmă e lumea și înapoi și înapoi eu nu voi da!

Cântarea e frumoasă, versurile-s frumoase, dar întrebarea la care noi suntem supuși: Păstrăm legământul? Vrem bunătatea lui Dumnezeu să fie păstrată pentru noi? Vre? Dar ascultați condițiile: să ne temem de Dumnezeu, să păzim legământul pentru cei ce păzesc, spune, legământul Lui.

c) Pentru cei ce împlinesc poruncile Lui

Și apoi mai spune ceva în versetul 18:

Și își aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească.

Noi avem multe versete pe care le știm. Și suntem în viața asta de zi cu zi pe teren, cum s-ar zice aici la biserică două ceasuri, toți 10 cu steluță, numai că mergem la lucru acasă cu mașina și în toate situațiile astea trebuie să punem în aplicare ce am învățat, nu? Adică cum spune Iacov în 1:22:

Fiți împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înșelându-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva cuvântul și nu-l împlinește cu fapta, seamănă cu un om care își privește fața firească într-o oglindă și uită îndată, după ce s-a privit, pleacă și uită îndată cum era. Dar cine și va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei și va stărui în ea nu ca un ascultătorul uituc, ci ca un împlinitor cu faptă va fi fericit în lucrarea lui.

Adică bunătatea lui Dumnezeu va rămâne mai departe peste el. Și mă apropii de încheiere. Și vreau ca fiecare dintre noi să ne punem întrebarea asta sau să dăm răspunsul prima dată pentru cine e păstrată bunătatea lui Dumnezeu?

Și am zis: „Pentru cei ce se tem de Dumnezeu, pentru cei ce păzesc legământul cu Dumnezeu, legământul Lui și pentru cei care împlinesc cuvântul lui Dumnezeu. Și acum vin cu o altă întrebare care-i pentru noi. Ducem la îndeplinirea acestei condiții? Ce ziceți? Că de multe ori spune: Păi uite cum, dar de ce? Vedeți, Dumnezeu e gata să și facă partea Lui, dar noi suntem gata să ne facem partea noastră. Vedeți, aici e important noi să putem să ne facem partea noastră, adică să fim gata să păzim acest cuvânt al Lui, trăind după cuvântul Lui, păzind legământul Lui, să ne temem de El și astfel Dumnezeu își va păstra bunătatea față de noi.

Încheiere

Cum este bunătatea lui Dumnezeu? Mare, valoroasă, necesară omului în fiecare zi. Cum se manifestă? Prin lucrurile care ni le oferă zilnic. Vedeți? Ne mântuiește și ne poartă de grijă chiar și la bătrânețe.

Dar pentru cine-i păstrată bunătatea asta a lui Dumnezeu? Pentru cei ce se tem de el, pentru cei ce păzesc legământul Lui și pentru cei ce împlinesc poruncile Lui. La aceasta ce putem zice? Doamne, ajută-ne! Doamne, rămână bunătatea Ta peste noi! Amin!